Sindromul care ucide anual milioane de persoane de pe intreg mapamondul, SIDA, va putea fi in curand dat uitarii gratie unor descoperiri genetice de ultima ora.
Istoria SIDA incepe in 1981, cand la un grup de oameni de culoare a fost identificat un virus necunoscut pana atunci. Pentru ca imunitatea acelor persoane fusese grav alterata si prezentau multiple infectii asociate (printre care si sarcomul Kaposi, etichetat mai tarziu drept infectie oportunista), oamenii de stiinta au numit agentul patogen HIV (human imunodeficiency virus).
Infectia cu HIV are patru etape si SIDA reprezinta ultimul stadiu, totodata si cel mai grav. Din 1981 si pana in prezent, lucrurile au evoluat fulminant, ajungandu-se astazi la peste 40 de milioane de persoane ce sufera de SIDA (cifra furnizata de catre OMS).
Intre timp, Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS), zdruncinata de gravitatea acestei probleme, a mobilizat numeroase organizatii ce au reusit intr-un sfarsit sa gaseasca o schema de terapie care sa prelungeasca viata celor infectati. Nu sa ii vindece complet, ci numai sa le mareasca semnificativ speranta de viata.
Aceasta schema se numeste HAART (Highly Active Antiretroviral Therapy) si contine practic un “pumn” de pastile antiretrovirale ce trebuie administrate zilnic, care pe deasupra sunt si foarte scumpe. Din acest motiv, multi au transformat HAART in HEART - Highly Expensive Antiretroviral Therapy. Solutia HAART este inca utilizata la scara larga, insa nu reprezinta ceea ce OMS spera sa obtina acum multi ani.
In zilele noastre exista un nou “curent”, care spune ca medicina trebuie sa fie una moleculara pentru a putea intelege fiecare proces ce are loc la nivel microscopic. Astfel, prin studii genetice avansate care au pus “tinta” pe HIV, cercetatorii din lumea medicala au prezentat ultima lor descoperire.
Cercetatorul Carl June si colegii de la University of Pennsylvania au ajuns la concluzia ca HIV si SIDA pot reprezenta in scurt timp doar un capitol negru al istoriei intregii omeniri. Studiile efectuate au demonstrat ca HIV, odata ajuns in organism, se ataseaza de limfocitele T CD4 prin niste receptori aflati pe membrana acestor celule.

Image Courtesy Sangamo Biosciences
Receptorii sunt defapt proteine, denumite CCR5. Folosind o enzima ZFN (zinc-finger nuclease) s-a putut interveni la nivelul proteinelor CCR5, determinandu-se modificari conformationale ale genelor. Astfel, virusul nu are cum sa penetreze limfocitul T CD4 si infectia ramane in stadii incipiente, deoarece limfocitele T raman sanatoase si pot lupta eficient impotriva HIV si impotriva infectiilor oportuniste, mentinand o stare de sanatate normala.
“E ca si cum un luptator de wrestling se rade pe cap si oponentul sau nu are cum sa-l apuce” a precizat Carl June. O declaratie comica si totodata foarte adevarata.
Carl June s-a bazat mult si pe o descoperire la un cuplu homosexual, care, desi infectati cu HIV, nu sufereau de nimic pentru ca aveau putine proteine CCR5 pe membrana limfocitelor, facandu-le practic impenetrabile. De aici si ideea de a interveni asupra CCR5.
Luandu-ne dupa studiile cercetatorilor de la University of Pennsylvania, se pare ca in scurt timp vom elimina SIDA in cel mai elegant mod cu putinta: HIV nu poate face rau singur, el va exista in continuare, insa nu va mai influenta sistemul imunitar al gazdei!
Un articol de: Radulescu Iancu
info:[nature]
Cei care au zis cate ceva